I miss the simple things !

10
464
Si s-a mai incheiat un an dintre anii aia multi  pe care ii am de facut pentru a deveni un medic veterinar cu acte in regula. Sunt undeva la mijloc de drum si sunt tare curioasa ce urmeaza. Pe cat sunt de curioasa pe atat de timorata sunt pentru ceea ce ma asteapta si incotro  ma voi  indrepta. Un lucru e cert: pe masura ce timpul zboara,el ma apropie si mai tare de meseria asta si ma face sa ma cufund tot mai adanc in ea. Imi place ce fac si nu o sa regret niciodata ca am renunt la medicina generala pentru medicina veterinara.
Da,da .. candva imi doream sa fiu un medic endocrinolog renumit insa intr-o etapa a vietii mele m-am gandit mai bine si am ajuns sa fac asta . Cine are impresia ca medicina veterinara este o facultate usoara se insala maxim. Daca ar fi sa o compar cu o specializare a medicinei ar fi pediatria.
Acum,dupa ce am tras linia pot sa spun ca a fost un an acceptabil. Se putea si mai bine,puteam mai mult insa am mai si lenevit-o,am mai si chefuit-o ca tot studentu de altfel. M-am trezit undeva spre sfarsitul anului ca vreau sa fac mai multe decat faceam pana acum. Pot sa ma laud cu faptul ca m-a inzestrat mama cu o putere de concentrare mare si de a prinde din zbor informatii pe care poate unii nu le retin doar asa la o prima prezentare.
Cand imi aduc aminte de sesiunea din iarna  … Aveam examen luni,primul examen din sesiune, si eu plecam cu gasca la Zarnesti vineri sau aveam examen in dimineata urmatoare  si eu eram la concertul celor de la Vita de Vie in Club A . Dupa toate astea,am mai luat si examenele cu note mari.
Oricum,a fost un an in care am avut multe de invatat insa s-au mai produs si dezamagiri de la persoane de la care chiar nu ma asteptam. Am invatat cum sa imi organizem mai bine timpul,am devenit mai responsabila,mi-am facut o lista de prioritati pe care am incercat sa o respect si pe care incerc sa o respect in continuare. A fost un an plin cu “de toate” .
Pe ultima suta de metri deja ma aflam la saturatie. Nu mai aveam rabdare,chef si nici nervii necesari sa stau sa imi bat capu cu toate prostiile. Ma simteam asa de ciudat cand toata lumea pleca la mare,la munte iar eu ramaneam in atmosfera gri din Bucuresti invatand pentru ultimile 3 examene care imi mancau sufletul.
Ajunsesem sa imi fie dor de lucrurile simple : o plimbare,cateva ore de lenevit prin pat uitandu-ma la seriale,pierdut vremea pe net,iesit la o terasa. Sa nu va mai zic cat de dor imi era de ai mei, de Tulcea, de Misu (cainele meu ) ,de camera mea .
Dupa un amar de vreme am reusit sa ajung aici. Asa de bine este acasa .
 De ieri,parca lucrurile mi s-au linistit. Pentru cateva saptamani nu voi mai avea stres pe cap si nici atat de multe responsabilitati.
A cam venit vremea pentru a-mi reincarca bateriile ! 
Ma simt mandra de mine ! 🙂